Adicții (dependențe)

Definiție și concept

În ultimii ani, psihiatria a făcut progrese inimaginabile în ceea ce privește definirea, abordarea, înțelegerea și tratarea suferinței interioare. De aceea, termeni „consacrați” odinioară au fost înlocuiți cu alții. S-a recurs la aceasta din două motive. Primul este acela de a oferi un „nume”, o „etichetare”, „un termen descriptiv” cuprinzător și mai aproape de cunoașterea avansată psihiatrică actuală. Al doilea este de a evita stigmatizarea suferinzilor psihic (implicit a medicilor care-i tratează). De aceea, „idiotul” de odinioară a devenit, frumos, cel cu „retard mental”, „istericul” poartă astăzi denumirea de „histrionic”, „nebunul” este, de fapt, „psihotic”, iar cel care se confruntă cu „dependența” este intitulat „adictiv”.

Ce înseamnă „adicția”? Termenul de „adicție” provine din limba engleză și înseamnă „atracție către”. Un adictiv este o persoană atrasă de consumul a ceva de care nu se poate dispersa, fără de care (crede că) nu poate trăi. Din această perspectivă, orice substanță (sau obicei) poate deveni „drog”, indiferent dacă este puternică sau blândă, legală sau interzisă, „nobilă” sau „promiscuă”. În acest sens, există inclusiv „adicția de apă”, „potomania”, poate mai greu de încadrat nosologic și de tratat decât „dependențele clasice”.

Adicția nu mai este văzută, ca dependența, drept consecința, lipsită de responsabilitate proprie, a consumului sau uzului unui obiect precis, clar definit, toxic, ilegal (alcool, droguri) pentru a simți plăcerea vieții. Adicția este, mai degrabă, o atracție irezistibilă, irațională spre o substanță (tutun, alcool, drog), o activitate (de pildă, cumpărăturile), o persoană (dependența emoțională) care ne duce într-o stare de sclavie, lăsându-ne lipsiți de libertate.

Această schimbare de paradigmă, „dependența” calificată drept „adicție”, aduce cu sine o altă înțelegere: nu obiectul este acela care îl încătușează pe individ, ci, dimpotrivă, omul este cel care se lipește de obiect din necesitatea de nestăvilit de a-și potoli pornirile lăuntrice (a se simți mai dezinvolt, mai vesel, mai sociabil, mai „de dorit” social, mai relaxat, mai puțin fricos etc.). Așa stând lucrurile, există un număr infinit de adicții, mai mult sau mai puțin cunoscute: de droguri, de alcool, de tutun, de sex, de vacanțe, de religie, de serviciu, de sport, de putere, de rețelele de socializare, de jocuri de noroc, de mâncare, de cumpărături ș.a.
Toate aceste „atracții” spre, deschis sau subtil încurajate de industria reclamelor, reflectă, din păcate, faptul că noi am devenit mai vulnerabili la adicții pentru a umple un gol existențial, pentru a compensa o lipsă de sens și de valori și, totodată, pentru a stinge, din afară, orice disconfort interior (firesc, normal, natural, având în vedere limitările impuse de condiția umană).

Cum pot ști că sufăr de adicție? Un stadiu premergător adicției este „consumul nociv” sau „abuzul”. Înainte de a deveni adictivi, suntem, cu toții, „consumatori în exces”. Atunci când devenim dependenți, dezvoltăm trei categorii de simptome/semne:

1. Toleranța: avem nevoie de o cantitate tot mai mare din substanța sau obiceiul respectiv pentru a atinge aceeași plăcere, ca la început
2. Sevrajul: în momentul în care întrerupem consumul, ne simțim foarte rău: suntem cuprinși de tremor; facem febră; inima bate mai tare; devenim mai neliniștiți (chiar agitați); simțim că ne deshidratăm – ne este foarte sete; suntem confuzi și dezorientați; devenim iritabili- ne enervăm din orice-; vedem, auzim, simțim lucruri care nu sunt (avem halucinații, delir); putem ajunge până la crize epileptice (mișcări spasmodice ale corpului, în care ne pierdem conștiența, ne mușcăm limba sau urinăm pe noi, fără voie)
3. Modificări ale substanțelor în creier, în sânge sau în organele interne. În vreme ce pornografia abuzivă conduce la modificarea concentrației dopaminei (o substanță produsă în creier și indispensabilă funcționării sănătoase și ancorate în realitate a acestuia), tutunul, alcoolul și drogurile modifică arhitectura plămânilor, a vaselor de sânge, a inimii, a aparatului gastro-intestinal și a ficatului.

Dacă sesizăm că un obicei, indiferent de natura lui, a pus stăpânire pe noi, tulburându-ne funcționalitatea zilnică, viața în cuplu, performanțele profesionale sau îndepărtându-ne de prietenii sănătoși și de oamenii importanți ai existenței noastre, este important să cerem ajutor psihiatric și psihoterapic! Singuri nu ne putem rupe lanțurile robiei adicției în care am intrat!

În cadrul centrului RMN Diagnostica Sibiu, domnul doctor Andrei Pătrîncă, medic specialist psihiatru acordă consultații de specialitate, atât cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau de la medicul specialist, cât și în sistem privat și în baza asigurărilor de sănătate private.

Programări RMN Diagnostica Sibiu
Strada Someșului numărul 19
Telefon: 0269 243 121 // 0269 243 135
www.rmn-diagnostica.ro // contact@rmn-diagnostica.ro